Grădiniţa 22 este prietenă cu voi!

 

COMUNICAREA DINTRE EDUCATORI ŞI PĂRINŢI

Aceste gânduri vin din partea părinţilor unui copil integrat în programul public de educaţie şi de îngrijire, pe care Grădiniţa P.P. nr. 22 din Iaşi îl oferă.
De la început, se cuvine precizat faptul că atât copiii, cât şi părinţii acestora sunt beneficiarii actului instructiv-formativ, pe care educatorii şi staff-ul managerial, din cadrul Grădiniţei P.P. nr. 22, îl desfăşoară: primii sunt beneficiari direcţi, iar ultimii sunt benefiari indirecţi. În final, comunitatea ieşeană, în care părinţii şi copiii trăiesc şi, într-o cuprindere conceptuală mai largă, societatea românească reprezintă ultimii beneficiarii indirecţi ai finalităţii actului educaţional desfăşurat în grădiniţă.
Pentru ca demersul educaţional din grădiniţe să se concretizeze în crearea unei populaţii de copii apţi pentru a face faţă sistemului şcolar, apoi – la vârsta adolescenţei – celui liceal şi, în final, sistemului postliceal vocaţional şi celui universitar – toate etape obligatorii ale devenirii profesionale şi ale integrării sociale a oricărui tânăr, este necesară asigurarea unor condiţii cheie, pe care, într-o enumerare neexhaustivă, le-am putea clasifica în:
* staff de educatori şi de manageri bine instruit şi motivat pentru creşterea permanentă a calităţii actului educaţional;
* ambianţă fizică şi materială propice schimbului dintre educatori şi educaţi;
* comunicare eficientă şi colaborare permanentă dintre părinţi şi educatori, respectiv părinţi şi staff-ul managerial;
* politici educaţionale interne (adică specifice fiecărei unităţi de învăţământ preşcolar) flexibile, fiabile şi coerente;
* politici educaţionale publice (naţionale), acordate cu realitatea şi cu dinamica socială, economică şi culturală a societăţii româneşti.
Cu privire la cel de-al treilea dintre factorii, pe care i-am enumerat, accentuăm importanţa primordială, pe care comunicarea şi colaborarea permanentă dintre parinţi şi educatori o are pentru reuşita intervenţiei educaţionale asupra preşcolarilor. Printre indicatorii reusitei intervenţiei specifice din grădiniţă, care, de altfel, servesc şi în evaluarea calitătii actului educaţional, pot fi enumeraţi:
* atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ, nivelul achiziţiilor în plan psiho-motor, cognitiv şi afectiv corespunzător vârstei cronologice, pe care copii o au, la intrarea în sistemul primar de învăţământ;
* achiziţia de către copii a unui nivel matur al constiinţei de sine, care le va servi în procesul de identificare în plan vocaţional şi social, specific următoarelor etape ale dezvoltării ontogenetice;
* achiziţia de către copii a unui nivel coerent şi pervaziv al conştiinţei civice şi socio-morale – nivel necesar adaptării ulterioare la status-rolurile cerute de societatea românească;
* nu în ultimul rând, satisfacţia părinţilor cu privire la calitatea produsului, pe care educatorii l-au format: proprii copii.
În cadrul actului educaţional, comunicarea şi cooperarea între părinţi şi educatori au o valoare de utilitate, întrucât contribuie la surmontarea dificultăţilor şi a problemelor, pe care copiii le întâmpină în procesul de adaptare la colectivitatea preşcolară, precum şi în eforturile, pe care aceştia le depun pentru achiziţionarea conţinuturilor prevăzute în programele şi în planurile instructiv-formative.
La rândul lor, educatorii primesc din partea părinţilor, care vor şi ştiu să comunice, un feed-back preţios pentru efortul de schimbare şi de racordare permanentă a demersului educaţional la necesităţile exprimate de copiii asistaţi. Feed-back-ul din partea părinţilor îi ajută pe educatori să-şi investească într-un mod eficient pentru copii toată priceperea de care dispun şi tehnologia, pe care au învăţat-o, pe parcursul formării iniţiale şi a anilor de lucru la catedră.
Nu în ultimul rând, prin intermediul comunicării, părinţii primesc din partea educatorilor un feedback privitor la proprii lor copii, care, atunci când este acceptat şi corect înţeles, îi va ajuta să-şi completeze sau să-şi schimbe într-un sens constructiv propriile lor strategii educative.
Absenţa comunicării dintre părinţi şi educatori, precum şi dificultăţile, pe care aceasta le întâmpină, au repercursiuni negative pe termen lung asupra educaţiei copiilor, care nu ajung să-şi valorifice întregul potenţial de care dispun sau sunt orientaţi într-o direcţie greşită.
***
Am dori să salutăm politica în materie de comunicare şi de colaborare între educatori şi părinţi, promovată de conducerea şi de educatorii, care activează în cadrul Grădiniţei P.P. nr. 22 din Iaşi. Aceasta se bazează pe deschidere şi pe sinceritatea faţă de părinţi, pe stimularea permanentă a implicării acestora în viaţa preşcolară a copiilor, precum şi pe stimularea percepţiei şi a atitudinii realiste, pe care părinţii trebuie să le aibă, în ceea ce priveşte potenţialul propriilor copii şi eforturile – atât din partea copiilor, cât şi din partea lor – necesare pentru transformarea educabilităţii copiilor în rezultate notabile.
În mod aparte, salutăm politica promovată de echipa formată din doamna Petronela Ignat şi domnişoara Ştefana Groza – ambele educatoare la Grupa Mijlocie A, politică care are în centrul ei promovarea permanentă a co-interesării educatori-părinţi, în actul educaţional al copiilor. Munca acestora merită cu prisosinţă gratitudinea noastră, a părinţilor – primii beneficiari indirecţi ai eforturilor, pe care cele două specialiste le depun.
Nu în ultimul rând, dorim să salutăm deschiderea d-nei Director Doina Diacon – un educator permanent orientat către creşterea calităţii actului educaţional promovat în instituţia, pe care o conduce.




Asistent social masterand Iuliana-Elena ROBU


Psiholog, asist. univ. drd. Viorel ROBU